Bud a reușit o „dublă” în partida CFR-ului cu FC Botoșani și Liga I și-a reamintit de un nume pe care îl uitase. Cu 4 goluri în 8 meciuri, atacantul este cel mai eficient jucător din Liga I, dacă excludem tinerii care au marcat la debut, dar nu au nici 90 de minute adunate în acest sezon. „Nu e neapărat o surpriză pentru mine. Mă bucur foarte mult. Nu intru cu gândul să înscriu. Dacă umbli după gol nu o să marchezi niciodată. Încerc doar să dau totul din mine. 103 minute? Se poate mai bine. În Moldova aveam un gol al 69 de minute”, spune , râzând, Cristi Bud. Zâmbetul i-a revenit pe față. Reușitele din ultimele meciuri sunt pentru el garanția că „răul” a trecut. „Coșmarul” pare încheiat și e loc de glume, din nou.
A adus titlul în 2010
Povestea lui pare inventată de un scenarist, doar că pentru Bud a fost reală. Distanța dintre glorie și anonimat a fost mai mică decât se aștepta.
În 2010 era golgheterul CFR-ului, în echipa care câștiga campionatul. Campion, intrat în sfera de interes a selecționerului, Bud avea să primească un prim „șoc” în acea toamnă. Antrenorul de atunci al CFR-ului, Andrea Mandorlini, nu l-a trecut pe lista de Champions League și, la scurt timp, a urmat împrumutul la Gaz Metan. Era începutul declinului, pentru cel care simțea că i s-a făcut o nedreptate. „De atunci mi-am dorit să revin la CFR. Nu am plecat chiar „pe ușa din față” și am vrut să demonstrez că nu sunt jucător terminat și mai am multe de spus în fotbal”, își amintește Bud.
Accidentarea l-a dus în Liga a II-a
Gaz Metan trebuia să fie șansa unui nou început, dar a fost doar un mare ghinion pentru atacant. Era septembrie 2011, când medieșenii jucau la Timișoara, în sferturile Cupei României. Bud marcase, dar meciul s-a terminat dezastruos pentru el. O accidentare cumplită îi punea în pericol cariera. Triplă ruptură de ligamente încrucișate a fost verdictul medicilor. Doctorul care l-a operat, în Ungaria, i-a spus că sunt 50 la sută șanse să mai poată juca fotbal. Scepticismul medicilor a fost însă depășit de Bud, care după 8 luni a revenit pe teren. Nu mai era însă cel de dinainte. N-a mai dat niciun gol la Gaz Metan, iar în ianuarie 2013 a ajuns în Liga a II-a, locul de unde plecase spre fotbalul mare în 2008.
Finalul „coșmarului”
Cu o carieră ajunsă într-un punct minim, fostul campion cu CFR avea să primească cea mai grea lovitură a sorții. Fiul său a decedat imediat după naștere, iar Bud era în culmea agoniei. Povestea lui este însă cu happy-end, ca după un coșmar din care te trezești. E o poveste despre cădere și revenire, despre uitare și apreciere. Bud a început o altă viață, o altă carieră în fotbal și a ajuns din locul unde a plecat în 2011. După 2 goluri cu FC Botoșani a apărut la interviuri cu fiul său, Milan, în brațe. Zâmbitor, apreciat. De parcă totul fusese doar un coșmar.
„Mi-a fost frică să nu mă fac de rușine”
Cristi, putem spune că ești jucătorul cu două cariere, după ce ai reînceput din Liga a II-a? Da (râde). Eu am cerut să plec atunci. Era Mircea Rednic antrenor la CFR, eu veneam după accidentare și poate mi-a fost și frică să nu mă fac de rușine. Nu mă simțeam în formă. Nu eram pregătit.
Cum a fost să o iei de la capăt în Liga a II-a? M-am dus pentru domnul Marius Vizer, care e ca un tată pentru mine. Să-l ajut să promoveze. Am luat-o ca un nou început. La Mediaș nu mă regăseam și nu puteam să revin.
„Am vrut să renunț”
În ce ți-ai găsit puterea de a reveni? Mi-a fost foarte greu. Știu cum e să fii și sus și jos. Foarte greu. În unele momente credeam că nu mai pot să revin. Noroc cu soția mea că m-a încurajat. Îmi spunea tot timpul că sunt cel mai bun. Fără familie nu aș fi reușit.
De câte ori ai vrut să renunți la fotbal? Au fost unele momente când am vrut să renunț. Mai ales după accidentare, când mi-a murit copilul. În fiecare an mi s-a întâmplat câte ceva rău.
Câți prieteni aveai când jucai în Liga a II-a și câți ai acum? Foarte mulți prieteni am acum, când dau gol. Când ies de la meci e plin telefonul de mesaje. Când nu dau gol am doar un mesaj de la soția mea și unul, doi prieteni. Atunci nici când dădeam gol nu aveam mesaje.
„Mi-au dat lacrimile când am văzut mesajul de la domnul Mureșan”
Care e cel mai important lucru pe care l-ai învățat din această perioadă? Cel mai important să prețuiești familia. Îți dă echilibru. În familie am regăsit puterea să revin. E valabil pentru orice sportiv. Când ești sus toți sunt lângă tine, iar când ești jos, nu doar că nu te ajută, dar te și împing.
Cum a fost în Moldova? Primul an foarte bun. Am jucat în cupele europene, în Liga Campionilor, turul doi și turul trei și cu Saint Etienne, în Europa League. A fost o experiență frumoasă, deși nu jucam prea mult din cauza unui „prieten”. Nu vreau să-i mai pronunț numele. Am câștigat campionatul, și am avut o medie de un gol la 69 de minute jucate.
Când ți-ai dat seama că poți să revii în fotbalul mare? Când am jucat meciurile din preliminariile Ligii Campionilor. Până atunci încă nu aveam încredere în mine. Au fost jocurile cu Ludogoreț și Skenderbeu, iar apoi dubla cu Saint Etienne. Am și marcat în primul joc, iar meciurile cu francezii mi-au arătat că pot să joc la un nivel înalt.
Cum ai primit oferta de a reveni la CFR? Am plâns de fericire. Am primit mesaj de la domnul Iuliu Mureșan și mi-au dat lacrimile. Țin să-i mulțumesc. Am zis gata, merg la Cluj! Terminasem contractul cu Milsami și aveam oferte din Polonia, din Kazahstan și din Norvegia. Nu m-au mai interesat când am auzit de CFR.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER